Originea aceste rosii este foarte disputata. Unii sustin ca ar fi italiana, altii o gasesc prin America de Sud, chiar si o univesitate americana reclama anumite drepturi, ca sa nu ma vorbim de rusi, de ucrainieni care o considera de-a lor. Parerea mea este ca toata lumea are dreptate, fiind vorba despre aceiasi rosie in mai multe variante foarte putin deosebite una de alta.
Eu inclin sa cred ca originea ei este in America de Sud si ca in decursul timpului a fost intens studiata si ameliorata pentru ca este una dintre rosiile cele mai folosite in procesele de industrializare. Astfel, in decursul timpului, a aparut o varianta italiana, una ruseasca si asa mai departe. Cred ca si eu daca o mai cultiv 10-15 ani si fac de fiecare data o selectie foarte riguroasa a fructelor din care recoltez semintele, voi putea declara candva ca exista si o Rio Grande romaneasca. Si poate chiar ca voi face acest lucru.
Rio Grande este o rosie cu crestere determinata si maturitate de sezon. De fapt maturitatea este socotita a fi un pic mai timpurie, dar este vorba despre zile, 6-10 sa zicem, si conditiile de crestere si dezvoltare joaca aici un rol esential. Ajunse la maturitate, fructele sunt de culoare rosie, tari, ferme, de forma ovoida, se termina cu un mic moț, ombilic sau nu stiu cum sa-i zicem, si au in medie 100-120grame pe bucata. Miezul este foarte dens, plin de substanta si au un gust specific de rosie traditionala.
Rosia Rio Grande este socotita a fi excelenta, la concurenta cu soiul Roma, pentru prepararea sosurilor, pastelor si bulioanelor. Fructele pot fi pastrate un timp indelungat intr-un mediu mai racoros, nu sunt rapid perisabile.
Tufa creste inalta pana pe la 1,80m si are frunze normale. Productivitatea este buna. Au o buna rezistenta fata de boli si mediu agresiv, inclusiv caldura.
Putem spune ca Rio Grande este o rosie de top si ca nu este intamplator faptul ca exista mari dispute in privinta originii lor.