Nu pot sa explic, dar rosiile astea mi-a cazut cu tronc, poate din cauza numelui si originii lor insuficient scoasa la lumina. Dar soiul acesta, Antho Violletrot, am dorit intens sa-l cultiv, am facut eforturi mari sa procur cateva seminte de rosii, am dat chiar peste doua varietati una determinata (dwarf) si alta nedeterminata. In final, m-am bucurat pentru ca sunt niste rosioare, foarte gustoase, foarte frumoase la vedere. Fac parte si din grupa purtatoarelor de Anthocyanina, un antioxidant foarte benefic corpului uman.
Veti gasi cu greu informatii despre acest soi. Este de origine germana, obtinut prin incrucisare. Se pare ca inca se mai lucreaza la stabilitatea lui. Este cu crestere nedeterminata si coacere in plin sezon. Fructele sunt ceva mai mari decat la varianta dwarf, dar se poate inca observa o grupare aidoma unor ciorchini, insa mai rarisori. Culoarea lor variaza succesiv de la indigo inchis pana la un portocaliu sangeriu in faza de deplina maturitate. De fapt, Violettrot inseamna in traducere ‘rosu violet’ si este posibil ca portocaliul sangeriu (pe care il vad eu) sa fie rezultatul unei expuneri la un soare prea puternic. Fructele sunt mici spre medii, rotunde si stralucitoare, dar foarte gustoase, cu aroma intensa de anthocyanina. Productivitatea deosebita face ca sa ai mereu ceva de cules si pus pe masa.
Tufa bogata, mai svelta decat cea dwarf (150cm), recomand un sprijin, frunza normala, rezistenta obisnuita.
Asta este cam tot ce pot sa va spun fiind la prima experienta. Dar dace este sa dam crezare cercetarilor care spun ca una-doua portii pe zi ajuta la hipertensiune, diabet, Alzheimer, vedere merita sa incercati