Exista in Clujul Transilvaniei o mana de oameni inimosi care s-au declarat tarani si promoveaza traditiile gradinariei romanesti. Si fac o treaba foarte buna, cel putin asa miros eu si gust din cand in cand.
Rosiile descrise in pagina aceasta sunt din seminte primite de la ei. Le multumesc si le doresc spor pe ogor.
Soiul se numeste Inimi de Hida. Hida este o comuna din Transilvania aflata in Valea Almasului, judetul Salaj. Pana la Zalau sunt vreo 40km, iar pana la Cluj 60. Hida este o comuna mare, cuprinzand la un loc 7-8 sate de buni gospodari, in mare majoritate romani. Vorbim deci, despre o rosie romaneasca.
Inimi de Hida este un soi cu crestere nedeterminata si coacere in plin sezon. Fructul este gen inima de bou si are culoarea rosie. Gabaritul este mare, mentionandu-se exemplare cu greutatea intre 450-700g. La mine in gradina, maximul obtinut a fost, dupa cum se vede, de 391 de grame, ceea ce nu este chiar de neglijat. Miezul este tot rosu, bine structurat, dens si plin de consistenta. Seminte in numar normal. Gust bun, exchilibrat intre dulce si acrisor. Ca orice rosie-inima, prima intrebuintare este catre conservare, dar nu se face de ras nici la consumul zilnic. Buna la toate. In plus este si harnicuta, cu oproductivitate peste medie.
Tufa creste inalta, peste 1,70m, viguroasa, trebuie copilita atent. Necesita un sprijin bun. Frunza este normala. Rezistenta la boli si mediu agresiv normala. S-a comportat bine in caldura gradinii mele.
Rupte din contextul lor din Salaj, Inimile de Hida pot parea neinteresante. Dat acolo, langa o palinca de Zalau si o branza pe cinste, cred ca sunt puse in adevarata lor valoare, asa ca stitu cum sa va purtati cu ele. Cred ca ar merge si un ardei iute.