Rosiile acestea le am de la un inginer care lucreaza in Severin, dar care are gradina undeva pe langa Vanju-Mare, el fiind originar de prin partile acelea. Cum sotia mea este tot de pe langa Vanju Mare, chiar ne-am promis ca ne vom vizita candva, atunci cand vom fi cu totii prin zona. Dar evenimentul inca nu s-a produs.
Daca soiul se numeste ‘Manastiresti’, o sa ma intrebati de ce amicul meu este inginer si nu popa. Pai lucrurile stau destul de simplu, este inginer pentru ca asa i-a placut sa fie, iar rosiile se numesc ‘Manastiresti’ pentru ca le-a primit in urma cu vro 6 ani de la un calugar. Un calugar de la Manastirea Dintr-un Lemn, calugarul care i-a spus ca le cultivau acolo de vreo 40 de ani.
Manastirestile sunt un soi dwe rosii cu crestere nedeterminata si maturitate de sezon, adica medie. Fructul este de culoare rosie, in forma de glob usor turtit in cele mai multe cazuri. Marimea este medie spre mare. La mine maximul a fost de 255g, dar dupa spusele altora pot fi si mai mari. Sigur ca felul in care sunt nutrite si ingrijite are un mare rol in aceasta privinta. Miezul este ferm, suculent, cu alveole bine formate. Semintele sunt mai putine ca la alte soiuri. Gustul este unul bun, mai degraba spre dulce.
O rosie buna la toate, care se coace in toiul sezonului, dar care este buna si pentru prelucrare sub forma de paste si bulioane. Buna productivitate, peste medie.
Tufa este viguroasa, cam de 1,4 – 1,5m inaltime. Se recomanda palisarea sau sprijinul tutorial. Frunza este obisnuita. Nu cere o ingrijire speciala, iar la boli si agresivitatea mediului are o rezistenta normala.
O rosie interesanta, pentru un om cu o godpodarie mai simpla, dar care ofera produse pentru toate ocaziile. Una peste alta, un lucru bun.