Asa cum ii raspundeam ieri intr-un comentariu lui Nelu Craciun, indiferent cat de mare este necazul sau paguba care cade se sus fara voia noastra, gradina mea de la tara este o permanenta sursa de bucurie. Sigur ca au fost cateva clipe de necaz, poate chiar furie. Cel mai mult m-a suparat faptul ca rosiile LehrerTomate nu si-au mai putut arata splendoarea. In fond, asta este, fuse si se duse, vorba olteanului.
Asa cum va spuneam insa, am reusit sa pun la pastrare cateva seminte. Mai sunt si cateva rosii mai mici care isi asteapta randul, dar mi-ar fi placut sa va arat o poza cu o rosie adevarata. Cred ca erau doua exemplare de peste o jumatate de kil.
Si totusi, am ce sa va arat. De exemplu acest Accordeon. Mai zilele trecute v-am prezentat un Pink Accordeon. Acum am unul galben. Nu este ceva ce rupe gura targului, altii au avut chiar un submarin de aceasta culoare. Accordeonul asta insa, imi aduce aminte ca oricat ma pun eu contra, imbatranesc si, printre altele, ma lasa memoria tinerii de minte. Concret, habar n-aveam ca am doua variante de accordeon. Acu’ ma mir si eu precum cel din poveste, cum adica unu’ alb si unu’ negru. Trebuie sa verific prin arhiva daca am primit seminte de la mai multi. Daca da, atunci ar fi o explicatie, desi nu-mi aduc aminte sa fi pus seminte din mai multe surse. Dar mai stii ? Uneori memoria iti poate juca feste. Cautand pe net n-am gasit decat varianta Pink. Cautand printre mailuri, am vazut ca anul acesta am primit niste seminte de Accordeon despre care respectivul spunea ca e un soi galben. Dar de unde a aparut Pink? Mai trebuie sa fac sapaturi
O alta rosie interesanta este si Para de El Salvador. Unii ii mai zic si Sacul de rosii de El Salvador. Eu am ales varianta ‘para’ data fiind forma rosiei in sine. Si ii zic rosie chiar daca este portocalie. De fapt, de la Mexic in jos, rosiile (ma rog, tomatele) sunt si privite si considerate altfel decat in restul lumii. O explicatie ar fi faptul ca rosiile cam de acolo se trag, din acele tomatillos mai mult salbatice. Probabil ca asa au fost la origine, numai ca odata aduse in Europa, noi ne-am apucat sa ne jucam cu ele incat am obtinut in final ceva ce ne-a placut noua, chiar daca nu mai semanau cu originalul.
O fi evolutia asta a rosiei ceva pozitiv? Noi credem ca da, iar ei probabil o tin pe-a lor si cred ca nu. Sincer sa fiu, mie acele tomatillos nu prea mi-au placut, dar n-ar fi exclus ca nici lor sa nu le placa rosiile noastre si atunci suntem chit.
Si pentru ca tot am trecut garla in Europa (over the pond, cum ar zice americanu’) hai sa ne delectam cu o rosie din Calabria italieneasca, Belmonte. Un soi facut special pentru pasta. De fapt ce italianca ar fi ea daca n-ar fi buna de pasta ? Am incercat-o si anul trecut, dar nu mi-a iesit. Anul acesta insa, se pare ca sunt ceva mai norocos. Gust bun, productivitate buna. Cartea zice ca poate ajunge si la o jumatate de kil. La mine nu, dar totusi cred ca merita ceva atentie. Sigur o mai pun si la anu’