Iubite cetitorule,
Te-ai gândit vreodată cât de mult poate influența o simplă salată de ceapă amintirile din copilărie? Poate că te-ai obișnuit să găsești în paginile acestea numai informații despre roșii din grădină. Dar, așa cum am promis în postarea care anunța revitalizarea acestui blog, am plăcerea și bucuria de a te lăsa să cunoști și o altă parte a vieții mele, care până acum a fost acoperită de amintiri. Rețetele tradiționale din copilărie ne aduc mai aproape de rădăcinile noastre și de cultura noastră.
Am spus aici de multe ori ca am dus in general o viata de orasan, preocupandu-ma de activitati specifice acestui mediu cum ar fi scoala sau un serviciu 8 – 15 sezand pe un sacun intr-un birou.
In casa bunicului de la tara
Norocul meu ca nu a fost dintotdeauna asa. Cand eram cu fruntea sub inaltimea mesei am stat la tara, langa niste bunici de toata isprava. Iar bunicul, cel care a avut numai fete (trei) s-a bucurat de mine ca de baiatul pe care si-l dorise din toata inima. Iar eu, n-am avut altceva de facut decat sa ma bucur de inima lui de bunic.
Cred că dragostea pentru roșiile cultivate grădină de la el am moștenit-o. Fără să-mi spună în mod direct, din felul cum se purta cu legumele din grădina lui, înțelegeai că le respecta și le iubește ca pe unele care făceau parte din familie. Iar legumele îi întorceau dragostea, întregindu-i viața cu aromele și gustul lor desăvârșit. Aceasta este esența bucatariei românești.
Ceapa, la mare rang pe masa bunicului
Nu-mi aduc aminte ca de pe masa noastra sa fi lipsit vreodata ceapa. Inainte de a se aseza pe scaun, bunicul scotea din buzunarele lui adanci doua-trei bucati de ceapa rotunde si aurii, alese anume pentru a face onoarea bucatelor. Apoi trantea un pumn intr-una dintre ele ca sa o pregateasca pentru mancare. Pumnul asta, il slobozea ca sa ma mai inveseleasca si pe mine, deoarece, din lovitura, inima cepei zbura te miri pe unde, de il gasea bunica mult mai tarziu, cand matura cine stie ce ungher al odaii.
“Nepoate” – zicea bunicul – “asa se goneste iuteala din ceapa si ramane doar dulceata ei. Ia colea, si nu te feri de miros, ca ceapa si mamaliga ne-au facut mari”
Obiceiuri de orasan
Ajuns la oras, m-am boierit, si n-am mai spart ceapa cu pumnul. Ba mai mult, am aflat ca se taie “julien”. Dar totusi, in amintirea bunicului, de cte ori avem o masa mai importanta in familie, langa toate bucatele alese, asez salata mea de ceapa. Si sa stii, ca pana la urma toti din jurul mesei se bucura de ea.
Salata racoroasa de ceapa poate sta in fruntea mesei
Prepararea salatei de ceapa, cu tot rostul si secretele ei
1. Ia doua cepe, mai mari sau mai mici, dupa cati sunteti la masa, si taie-le julien, dar un julien nici prea fin, nici prea …;
2. Pune taieturile intr-un castron si desfa-le cu cu atentie fara a le strivesti;
3. Adauga peste ele apa rece si tine-le acolo pentru 10 minute. Asa scapi de iuteala excesiva si miros. Poti amesteca, dar cu grija sa nu le rupi, ca ai stricat totul;
4. Dupa baia de racoare, scoate ceapa, scurge-o de apa (dar cu gingasie, ca e fragila rau) si asez-o intrun bol;
5. Dupa gust adauga sare si piper si amesteca bine;
6. Tot dupa gust, adauga otet si amesteca iarasi. Trebuie sa fie un pic acrisoara
7. Cateva picaturi de ulei de floarea-soarelui completeaza reteta
8. Amesteca bine. Optional adauga vreo 8-10 masline fara samburi si taiate fin de tot (eu n-am avut)
9. Asaz-o la masa, dar mai langa tine.
NOTA ZECE. Se serveste cu furculita, dar repede ca vin turcii.
Iubite cetitorule, dacă vrei să te răcorești într-o zi de vară, această salată simpla de ceapă este o alegere excelentă. Cat e vara de lunga, salata asta nu trebuie să lipsească de pe mesele noastre.
Te aștept cu sincere comentarii despre cum ți-a ieșit salata asta sau despre amintirile tale legate de legumele din grădină!
