Mai clar si mai simplu este vorba despre soiurile de rosii de forma alungita. Despre ele se spune ca sunt foarte bune pentru paste si bulioane pentru ca au putine seminte si au o pulpa mai consistenta. Se zice ca italienii au dus cultura lor aproape de perfectiune. E si normal, ei cu predispozitia lor pentru sosuri si paste, n-aveau cum sa nu se implice in astfel de soiuri. Acuma, e drept ca nici cu inimile de bou nu mi-e rusine, ba parca au o anumita dulceata in plus. Au pacatul de a fi cam putin rezistente la transport si usor perisabile, dar in rest, daca le culegi cand trebuie si nu le duci pe cine stie unde, jos palaria.
Cred ca in sezonul trecut am avut in gradina cele mai multe soiuri de rosii in forma de ardei sau asemanatoare. Trebuie sa recunosc faptul ca nu mi-au iesit toate cate le-am pus. Imi aduc aminte ca n-am reusit cu Ten Fingers of Naples (Dix dougats di Napoli), la fel cu o rosie romaneasca primita de la o grecoaica stabilita in Franta si cu Spitze, tot o rosie romaneasca foarte apreciata de comunitatea germana din Romania interbelica.
Anul acesta am fost ceva mai norocos, desi ‘degetele de Neapole’ tot nu mi-au iesit, dar m-am bucurat sa le vad pe celelalte doua. In prima poza aveti ceea ce grecoaica numea ‘Romanian Poivron‘. Desi sunt suta la suta adeptul pastrarii numelui, cred ca am sa traduc in romaneste si o sa-i zic Ardei romanesc, sau pe undeva pe aproape. E o rosie buna, cu gust bun, seminte nu prea multe. Pare a fi semideterminata.
Alaturat, in cea de a adoua poza aveti Spitze. Daca memoria nu ma inseala, in romaneste ar insemna ‘varf’. ( Va mai aduceti amite cand loveati mingea cu spitzul?). Smecheri nemtii astia, ne-au luat si rosia si cuvantul (glumesc, desigur). Spre deosebire de ardeiul de mai sus, Spitze este aproape fara seminte, incat este un adevarat chin sa recoltezi ceva. Asa cred ca se si explica de ce este foate putin cunoscuta si cultivata: e greu de prelevat seminte. Dar sa stiti ca merita. E maricica si gustoasa.
In final, va mai prezint una din favoritele mele la aceasta categorie de ‘ardeioase’: Kenosha. Mai apropiata ca dimensiune de soiul romanesc, Kenosha este un compromis fericit. Este maricica, gustoasa, deasa in carne si cu ceva (nu prea multe) seminte. In plus, este si foarte cuminte, sta frumusel acolo unde o pui si-si face treaba in liniste.