Incet-incet am intrat in toamna. Vremea este calda inca, nu s-a racorit, numai ca noptile s-au facut mai lungi. Alta data la 5 dimineata era lumina, acuma abia pe la 6 si jumatate se poate vedea bine. Via se apropie de cules, semn ca sezonul este pe sfarsite. Vor mai fi 2-3 cazane si gata ne pregatim de iarna.
Pentru un moment, am inceput sa trag linie, deocamdata una mica. Pepenii Snow Leopard s-au terminat. Pacat, au fost foarte buni si parfumati, abia astept sa vina noul sezon. Fasolea Yard Long inca mai produce, desi nu mai adun zilnic.
Cel mai bine stau la capitolul ardei si castraveti. Aici am facut treaba buna anul acesta. Despre castraveti ma gandeam ca nu voi fi vreodata in stare sa-i cultiv, dar anul acesta mi-au mers foarte bine, special Chinese Snake, un soi care atinge si 40-50cm lungime, ramanand tot fraged si gustos. Am pus in tura a doua niste castraveti care sunt foarte gustosi. Tot chinezesti, nu stiu cum le zice, eu i-am botezat castraveti buburosi (in poza). Mai sunt si altii, sa vedem ce o sa iasa si va tin la curent. Numai vremea sa ne ajute.
Ieri am pus la otet niste ardei iuti, Kriminal de iuti. Ii am de vreo 16 ani de la o femeie care-i vindea in piata orasului. Pe vremea aia imi permiteam sa-i zic ‘baba’, dar acum, dupa ce am adunat si eu cava ani, un minim de reticenta ma determina sa-i spun ‘varstnica’.
Rosiile mi-au oferit inca o surpriza. Am gasit-o pe jos. Este vorba despre o rosie pe care Vergica din Pometesti o numea ‘grea’. Cred ca de grea a cazut din vrej cand a batut vantul un pic mai tare. Pacat ca n-am apucat sa-i fac o poza inainte sa cada. Ma rog, acuma asta este. N-as fi crezut sa aiba 877g, dar asa a aratat cantarul. Grea intr-adevar, densa. Vergica a avut dreptate, Grea de Pometesti. Pacat ca am numai un fir. Altele doua mi-au fost distruse la radacina de coropisnite. Pe acesta l-am protejat si ingrijit cat am putut eu mai bine. Ca sa evit alte atacuri, am ingropat in jurul lui peretii unui pet de plastic, care au fuctionat ca o bariera in calea coropisnitelor. L-am udat si nutrit mai bine ca pe altele. In final am obtinut un lucru bun, cred ca sunteti de acord cu asta.
Update:
Pometestii sunt un sat al comunei Doljene Goesti. Aci si-a petrecut copilaria Alexandu Macedonski.
Rondelul trecutului
Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Re’nviază mama, îmi zâmbeşte tata…
Vreme câtă curs-a parcă n-a trecut.