In primul rand e sarbatoare si trebuie sa le uram celor care poarta numele de Maria, Mariana, Marin sau Marian sanatate si viata lunga. Astazi este bine sa se imparta mancare de post, struguri şi prune. Munca trebuie sa fie evitata, chiar si treburile casnice. Altfel barbatii se vor lovi, iar femeilor li se va arde mancarea pe foc.
In al doilea rand, avem timp sa mai tainuim niste discutii (pe olteneste ‘a sta de taina’ inseamna a sta la o discutie). Se pare ca foarte multa lume doreste sa opreasca seminte de rosii, ceea ce ma bucura. De unde stiu asta? Pai, in ultima vreme primesc pe mail foarte multe intrebari legate de modul in care fiecare poate obtine propriile sale seminte din rosiile pe care le are in gradina sau le gaseste in alte locuri. Pe blog am creat o sectiune, seminte de rosii, care detaliaza acest proces. Nu este inventia mea, am descoperit si eu aceste informatii prin alte parti. E drept ca procedeul pare oarecum lung si anevoios, dar l-am gasit in foarte multe locuri, ceea ce m-a facut sa cred ca aceasta ar fi o procedura standard care asigura un anumit nivel de acuratete.
Trebuie sa fiu sincer si sa recunosc faptul ca nici eu nu-l respect intotdeauna pas cu pas. Cel mai des tai rosia pe jumatate cam pe la ecuator, storc miezul cu seminte intr-un borcanel/castronel de sticla, mai adaug ceva apa si le pun in camara la fermentat. Dupa 2-3 zile le iau (poate ca ar trebui lasate mai mult, dar mirosul iti muta nasul, mai ales daca ai mai multe borcanele), golesc continutul borcanelului intr-o sita, iar apoi, sub un jet subtire de apa, spal semintele frecandu-le usor de sita cu buricele degetelor. Aceasta ultima operatie imi permite sa indepartez miezul rosiei si gelul care in mod normal inconjoara semintele. Cand am obtinut seminte de rosii curate, le scufund pentru 2-3 minute intr-o solutie de inalbitor de rufe pe baza de clor (4 parti apa si o parte inalbitor, dar atentie, se pune intai apa si apoi inalbitorul, nu invers). Cat timp aceste seminte stau in inalbitor mai amestec solutia din cand in cand. In final le trec din nou semintele prin sita, le mai clatesc o data si le pun la uscat. Mentionez ca solutia de inalbitor nu o pastrez de la o zi la alta, dar o folosesc de mai multe ori, deoarece mai de fiecare data am mai multe soiuri de seminte in lucru.
Multe din intrebarile pe care le primesc sunt legate de utilitatea celor doua procese de fermentare si dezinfectare. Sigur ca mosii si stramosii nostri au oprit seminte de rosii intr-un mod mult mai simplu. Si rosiile n-au pierit. Lucrurile insa evolueaza, si asa cum curentul electric a facut uitat opaitul, trebuie sa acceptam ca toate lucrurile se pot imbunatati. Bunaoara, initial semintele de rosii sunt acoperite de un gel. Cele mai multe pareri sustin ca daca acest gel ramane pe seminte ar impiedica o buna germinare. Ori fermetarea isi propune tocmai sa-l indeparteze. Scufundarea in solutie de inalbitor este o operatiune de dezinfectare. Oricat de mult ne-am stradui, posibilitatea ca o rosie sa fie infectata nu se poate elimina complet, asa ca daca vrem sminte mai sanatoase, din care sa iasa rosii mai sanatoase, e bine sa le dezinfectam
Pastrez semintele in pliculete de hartie (ca acelea de la farmacie) sau in cutii de vitamine/medicamente. Odata cu varsta, aceste resurse sunt din ce in ce mai la indemana…
Întrebare, … pe vremea bunicilor semințele nu se mai dezinfecta, nu se mai stropeau cu te miri ce, etc. și erau mai bune roșiile ca acum … care ar putea fi explicația?
In primul rand nu exista atata poluare induatriala, in al doilea rand rosiile se cultivau in conditii ecologice, in al treilea rand rosiile se puneau cand le venea vremea si se mancau cand se coceau. Cand se terminau in gradina, asteptai sa vina anul viitor. Cu timpul oamenii au evoluat. La fel si pretentiile lor. Acum vor sa manance rosii in tot timpul anului si ca urmare au aparut rosii super-timpurii, rosii super-productive, rosii super-mari, rosii cu crestere super-rapida, etc. Cum se zice ca suma calitatilor ramane mereu constanta, gustul rosiei a fost intotdeuna sacrificat in dauna altor calitati.
Păi exact asta am vrut să spun, ca să te citez: “ce mă împiedică ca roșiile să le cultiv în condiții ecologice, să le pun când le vine vremea și să le mănânc când se coace ele iar când se termină în grădină să aștept să vina anul viitor”!?
In gradina ta nu te impiedica absolut nimic, poti face exact ce doresti si cum doresti. Asa fac eu si cred ca asa fac multi dinte cei care au o gradina a lor. Problema este ca, asa cum spuneam, lumea a evoluat, multi oameni traiesc la bloc si se aprovizioneaza din piete, supermarketuri… Acolo guverneaza legea profitului. Cei care aduc rosii la vanzare, le aduc sa faca bani, nu ca sa satisfaca placerea clientului.
Si sa-ti mai spun ceva, marele secret la gustul rosiilor este dragostea. Daca le iubesti faci treaba buna. Daca iubesti mai mult banul te numesti negustor, nu gradinar