Dupa caldurile cele mari, am luat o pauza de la gradina in asteptarea ploilor anuntate de toate buletinele meteorologice. Deocamdata cativa stropi strecurati cu zgarcenie printre nori, nimic mai mult. E bine ca s-a mai racorit un pic, dar tot vara ramane. Imi pare rau ca nu am dat la rosii cu ceva impotriva manei. Faceam o treaba buna si asta a fost gandul meu dintai, dar m-am incurcat in alte lucrari si m-a prins o bura de vreo 2-3 minute. M-am gandit ca sa las frunza sa se usuce un pic la soare ca sa poata prinde fungicidul, numai ca m-a prins alta ploicica, si tot asa a tinut-o o buna bucata de timp incat am renuntat pana la urma. Dar n-am facut bine, poate ca era nevoie de mai multa rabdare.
Acuma, asta este, degeaba imi fac probleme, sa speram ca nu va fi mare prapad. Oricum, maine voi vedea despre ce este vorba.
Pana maine, sa ne uitam la o rosie. Are 651 gr si este cea mai mare realizare de anul acesta, cel putin pana acum. Eu mai trag sperante, dupa cum se arata prin vrejuri, dar nu se stie, gradinaritul nu este o stiinta exacta.
In imagine aveti Domneasca de Secui. Secuiul este un sat al Teascului. Bun pamant si buni gradinari. Specialitatea lor era varza, dar incet-incet, gradinile s-au umplut de solarii, iar solariile de tot felul de legume, printre care si rosii.
Rosia pe care v-o prezint am luat-o anul trecut de la Florin a’ lu’ Gaita. Asa a botezat-o el, Domneasca, din cauza ca, dupa cum imi explica el isusi, rosia asta ca are ‘aspect si extern, si intern’. Mai precis, pe dinafara este mare si frumoasa, iar pe dinauntru este gustoasa si cu seminte putine. Ce mai la deal, la vale, marfa domneasca, poti sa stai cu ea la masa fara sa te faci de rusine. O are de multi ani, nu mai stie de unde. S-a trezit odata ca are in gradina o rosie mare si frumoasa si a oprit seminte. Pe urma tot asa, a tinut de ea ca sa n-o piarda. A mai dat si pe la vecini, pe la rude, mi-a dat si mie. Mi-a zis ca daca tot am in colectie Tescanele, musai sa am si Domneasca lui. Sa-i dea Domnul spor si sanatate.