Astazi, dis-de-morning, am facut un drum la tara. Fiul meu a avut un pic de timp liber ca sa ma care cu masina pana acolo. Cel mai greu a fost sa cobor si sa urc scarile de la bloc, in rest nu m-am dat jos din masina. Acuma, asta este, nu stau toate in puterea noastra.
Cat au inspectat ei (fiul si sotia) casa si acareturile, eu am tras o privire prin gradina. Ba, am lasat si geamul jos ca sa pot lua cateva imagini cu telefonul. M-am convins de faptul ca si daca eram perfect sanatos, n-aveam ce sa fac. A dat azi-noapte ceva zapada care mai acopera pamantul si poate crea o impresie falsa. Dar dupa ce a plouat o saptamana in continuu, solul este o adevarata mocirla si nu cred ca se va usca prea curand. Ar fi o aventura sa incerci sa mergi prin gradina, dar sa te mai apuci si de vreo treaba
Nu-i nimic, ma intorc acasa si ma apuc sa-mi pun in ordine colectia de seminte de rosii si nu numai. Mai mult nu pot sa fac, cel putin deocamdata ca nu-mi da voie nenea doctoru’. Acuma m-am convins ca e adevarata vorba aia care zice ca decat sarac si bolnav, mai bine bogat si sanatos.
Un profesor din Olanda, acum la pensie, mi-a scris ca are in ‘arhiva’ sa niste seminte de rosii romanesti: Jonas Bozicou si Nadgok Haduk. Greu cu limba asta romaneasca. Jonas Bozicou o fi un Ionaş ori Ianoş Bozicu sau Bojicu. Despre rosii imi spune ca sunt de marimea unui ou si ca au o durata lunga de pastrare in stare coapta. Zice el ca tinute pe tufa rezista chiar foarte mult. Interesant, or fi vreo varianta romaneasca de la rosiile italienesti ‘da appendere‘ despre care am mai vorbit si care se pastreaza atarnate in ciorchine peste iarna Celalalt nume e si mai ciudat. O fi vreun Haiduc, in timp ce Nadgok nu-mi sugereaza altceva decat ca, daca ar fi Nadgob (k se poate confunda usor cu b), citit de la coada la cap ar fi Bogdan (ce imaginatie, vor zice unii, dar s-au mai vazut cazuri). Rosiile astea ar fi cam de 150g, cu un miez bogat, suculent, usor acid si cu o productivitate foarte ridicata.
O sa intru cu respectivul in ‘tratative’, o sa-l intreb de unde le are si poate ca voi afla mai multe. Mai vorbim, pana una-alta, tineti aproape.
Amintiri despre zapadă …și gândul că asta va face bine solului.Zăpada este intens așteptată și pe la noi dar,deocamdată,stă ascunsă bine după colț.Măcar un fulg dacă pica…
He, he he, un poet spunea ca zapada ii bucura cel mai mult pe indragostitii de imagini abstracte si imaculate, pe copii si pe taietorii de lemne – cumintii taietori de lemne si nebunaticii copii.
…dacă nu am fi și noi din când în când copii,am mai avea atâtea pasiuni minunate în noi ?Doar visul de copil ne face să continuăm în ciuda atâtor greutăți.