Recent am fost surprins sa citesc pe blogul Microsoft o declaratie cu totul ‘nesportiva’. Inginerul James Whittaker, in prezent angajat al Microsoft, dar fost pana mai ieri angajat al Google, scoate de la cingatoare pumnalul cu otrava si loveste nimicitor. “Acel Google de care eram pasionat era o companie de tehnologie, care isi incuraja in permanenta angajatii sa vina cu inovatii. Google-ul de la care am plecat a ajuns sa fie doar o companie de publicitate cu un singur obiectiv”.
Doi ani i-au fost suficienti inginerului respectiv ca sa constate ca afara e vopsit gardul, inauntru leopardul. El desparte apele transant rezumand in “inainte” si “dupa” Google+. “Dupa”, in opinia lui a fost groaznic. Google s-a incapatanat sa concureze cu Facebook si incapatanarea asta s-a transformat in prioritatea numarul 1. Drept consecinta, Google a uitat sa ofere angajatilor sansa de a fi creativi ca pe vremea cand lansau Chrome sau Gmail, in timp ce “socializare” a devenit cuvantul de ordine in companie. James Whittaker a intuit repede capcana care i s-a intins si a sarit de urgenta in tocmai barca concurentei.
Nu sunt unul care sa ia partea lui Google, dar nici asa de tampit incat sa cred ca aceasta companie trebuie sa-si propuna sa fie un paradis al inventiei si creativitatii in dauna profitului financiar. Intr-un fel, James Whittaker are dreptate acuzand Google ca devine din ce in ce mai mult o agentie de publicitate, dar, pe de alta parte, salariile mari pot fi platite doar daca sunt bani, iar banii trebuie sa fie facuti cumva. Daca si-ar fi publicat protestul oriunde in alta parte, i-as fi strans mana lui James Whittaker cu o bucurie deosebita. Dar asa, strigand in gura mare tocmai din curtea Microsoft incep sa cred ca este doar un tip frustrat si meschin, aidoma unui parlamentar roman care se muta dintr-un partid in altul.
Si ce legatura are chestia asta despre Google cu gradinaritul si soiurile de rosii?
N-are nici o legatura. Mergeam si eu, asa prin gradina, si m-am pomenit vorbind de unul singur.