Dulci de Albesti

Aceasta rosie este tot de la nea’ Lixandru din Albestii de langa Craiova. Are el papusile lui, unele pietroase si unele dulci pe care le creste in gradina lui de ani buni. Unele seamana foarte mult cu celelalte, numai ca nea’ Lixandru stie sa le deosebeasca fara greseala: pietroarele sunt aproape perfect netede, in timp ce dulcile sunt un pic incretite pe langa cotor.

Din ele, nea’ Lixandru face bulion, pe care toamna si iarna il vinde prin pietele Craiovei sa mai faca rost de un ban. Bulionul lui, zice el, e mai bun ca altele pentru ca il face din rosiile amestecate, unde fiecare isi au rostul lor: unele il fac gros, iar celelate ii dau din dulceata.

Rosiile Dulci de Albesti sunt cu crestere nedeterminata si maturitate de sezon.

Fructele sunt ce culoare rosie, rotunde ca un glob, netede, dar cu un pic de incretitura in jurul coditei. Sunt de marime medie-mare, mai toate in jurul a 200g si peste. Miezul este ferm, un pic mai zemos decat al celor pietroase, cu alveole bine conturate si un gust usor dulceag.

Tufa creste inalta si viguroasa, cam pe la 1,4 – 1,8m inaltime. E bine sa aiba asigurata un sprijun bun pentru a sustine rosiile. Productivitatea este buna, peste medie. Nu cere tratamente speciale, la mine s-au comportat bine imbaiate cu zeama bordeleza.

Dulcile de Albesti sunt bune la paste si bulioane (musai impreuna cu pietroasele, ca sa respectam reteta lui nea’ Lixandru)), dar si pentru consum in stare proaspata.