Giroc

Girocul este o localitate situata la 6 km sud de Timisoara. Prima sa atestare dateaza din 1371, fiind mentionata intr-un document de donatie semnat de Sigismund de Luxemburg. Acolo sunt gradini frumoase si gradinari priceputi. Asa ca nu e de mirare ca exista si un soi de rosie care poarta numele localitatii. Nu am gasit nicio mentiune oficiala despre acest soi, dar el exista, este mentinut de an de zile in gradinile gospodarilor din Giroc si, asa cum confirma amicul Nelu Craciun, invadeaza, alaturi de altele, pietele din Timisoara

Soiul de rosii romanesti Giroc are o crestere nedeterminata si o maturitate medie, adica se coace in mijlocul verii, in plin sezon. La maturitate fructul este de culoare roz-purpurie, rotund si cu umeri foarte usor incretiti. Marimea fructului poate fi considerata mare. La mine in gradina maximul a atins greutatea de 305 grame, dar cel care a avut amabilitatea sa-mi trimita semintele sustine ca se pot obtine exemplare si de 500g daca plantele sunt bine ingrijite.

Din punctul meu de vedere, Giroc pare a fi o rosie destinata mai degraba consumului curent in stare proaspata. Dar poate fi folosita si la conserve datorita miezului bine format si cantitatii de seminte nu prea mare pe care o contine.

Productivitatea soiului Giroc este buna, peste medie. Tufa dezvoltata este viguroasa, de inaltime 1,40-1,60m, si cu o frunza normala. Are nevoie de un arac, sau alt sistem de sustinere, solid.

Deoarece am cultivat-o un singur an in gradina mea de la tara, nu pot spune nimic despre rezistenta lor privind bolile specifice, dar pot certifica faptul ca s-au comportat bine fiind stropite numai cu zeama bordeleza.