Ceva mai bine astazi in gradina, desi solul este inca umed. Am putut, totusi, sa intru sa mai leg o rosie, sa mai indrept un arac, sa mai carnesc o tufa. O multime de seminte de rosii imprastiate pe sol din cauza rosiilor care au crapat de prea multa apa. Cred ca la anul coi avea multe fire care vor rasari spontan.
Rosiile mele sunt pline de flori. O spun cu regret pentru ca nu cred ca acestea sa mai apuce sa se faca macar gogonele. O spun cu regret si cred ca cel mai bun lucru pe care l-as putea face este sa ‘declansez’ o carnire masiva. Dar imi pare rau, sincer va spun, eu m-am atasat de plantele mele si nu-mi vine prea usor sa le rup. Dar poate ca operatia, brutala in sine, le este benefica. Vreau sau nu vreau, cand temperatura va scadea si cadea bruma viata lor se va incheia iremediabil. Asa ca mai bine sa le ajut sa se descurce mai usor pe ultima suta de metri. Sa vedem, noptea e un sfetnic bun.
Tot de la Fane Barbu am si rosia din imagine. Nu pot sa spun cum a ‘botezat-o’ el, dar eu am ales sa-i zic, pana una-alta “Grasa de Isalnita”
In orice caz este o rosie care merita sa fie bagata in seama. Da exemplare mari, in jur a 500g si peste si are un gust de apreciat. Buna in special pentru consum in stare proaspata, daca ai o familie din 2-3 persoane, altfel ai nevoie de o gaina doua sa te ajute sa dovedesti un fruct mai mare.