In dimineata asta ploua, dar ploua, nu se-ncurca. A inceput de ieri seara si-o tine asa infipta de mai mult de douasprezece ore. Parca ar fi toamna sau n-oi fi bagat eu de seama ca a trecut vara. In orice caz, e vreme care te invita la filozofie. Altadata, cand eram mai tanar, gaseam o oarece ocupatie daca n-aveam bani sa-i numar. Acuma, scormonesc prin internet dupa lucruri care sa ma mai scoata din melancolie si sa ma binedispuna. Dar nu orice fel de chestii, ci din alea oltenesti cu sclipici, de care nu te plictisesti oricat de mult le-ai tot citi si rasciti.
Cum ar fi de ezemplu, Marin Sorescu. Ca sa fiu sincer, de omu’ asta m-am lipit cam anevoie, pentru ca e greu sa-l placi din prima. E ca un vin bun care te indeamna sa tot bei pe masura ce golesti ulceaua si, odata cazut in patima, e greu sa mai renunti.
Dis-de-morning, un mesaj venit pe internet, mi-a adus aminte de Paun Umblatu’ care plecat din Bulzesti cu calusul pana aci la Paris, n-a avut de lucru si a trecut oceanul, cu un vapor ori ceva, in Americania. Ajuns acolo, Paun n-a mai jucat in calus, pentru ca nu stia limba, n-avea cum sa le esplice alora. Dar n-a avut nevoie de prea mult timp sa constatate ca in America nu s-a intrunit niciodata numarul de romani talentati, iuti de picior, care sa le arate ce va’zica acela un calus cu toate alea. “Domnule, zicea el cu naduf, unsprezece sa fi fost si un mut bun, ager, America era a noastra, a Bulzastiului”.
Dar sa ne intoarcem de unde am plecat, adica de la mesaj. Amicul Curt imi trimite niste poze din gradina lui. Mai in iarna i-am trimis niste seminte de rosii de-ale noastre si el le-a pus in pamant. Ca sa intelegeti interesul lui Curt, si legatura mesajului cu Paun Umblatu’, aflati de la mine ca bunicii lui sunt de loc de undeva din Banat si au trecut candva oceanul precum calusarul din Bulzesti. Cum a aflat Curt de mine, nu mai stiu exact, dar m-am bucurat cand mi-a zis ca vrea seminte de soiuri de rosii romanesti. I-am trimis mai multe soiuri, daca tot a fost de unde, printre care si Inima Dorinei, despre care amicul meu spune ca de departe este cea mai aratoasa si mai productiva dintre toate rosiile din gradina lui. Spune ca peste o luna, o luna si ceva, spera sa recolteze primele rosii. Cam asa s-ar si vedea din poza pe care am primit-o si o prezint drept dovada.
Ca sa vedeti cum se aranjeaza treburile. Ce n-a reusit Paun cu calusarii lui, a reusit Inima Dorinei: sa cucereasca America. Dar sa vezi minune cand s-o coace si ai s-o gusti, nenica. Ce mai incoace-incolo, America este a noastra!