In fiecare an obisnuism cultiv cam 25-30 de soiuri de rosii, majoritate pentru prima data. Anul acesta a fost unul ‘altfel’.
In primul rand, datorita faptului ca o perioada am fost lipsit de mobilitatea obisnuita, a trebuit sa-mi redesenez planurile facute inca di vara trecuta. Problema cea mai suparatoare a fost ca lipsa mea de mobilitate a coincis cu perioada de inceput a rasadurilor. Atunci, nu am putut improviza spatiu sufucient, din care cauza a trebuit sa ma limitez la pervazul unei ferestre si sa impart un alt pervaz cu florile sotiei. Restul erau pe nord, cu lumina putina, necesitau ceva imbunatatiri, car nu s-au putut face. Asa ca am pus putine seminte si, pe cale de consecinta, am obtinut putine rasaduri, mult mai putine ca de obicei. Am cautat eu sa mai remediez situatia cand am reusit sa ma misc mai bine, dar nu am reusit mare lucru.
Cand a venit vremea sa plantez rasadurile afara, imi imaginam cu tristete cum va arata gradina mea in 2015. Deja renuntatem deliberat la jumatate din suprafata. Consiliul de familie a decis ca si pana si jumatatea asta era mai mult decat destul pentru unul care venea dupa o operatie la picior.
Stupice
Dar se vede ca exista cineva acolo sus care face cuib pentru fiecare barza chioara. Am dat eu cu motosapa ca sa mai afanez pamantul, am pus eu un razor de ceapa, am transplantat rasadurile de pe un pervaz si jumatate, dar ma uitam ca mai e loc cat pentru o hora boiereasca.
Am mai pus niste seminte de rosii direct in pamant, am mai gasit pe la prieteni. Din piata nu cumpar din principiu rasaduri, pentru ca una iei si alta creste.
Aminteam mai sus de barza chioara. Ei bine, anul trecut a fost unul foarte ploios. Uneori curgea apa cate doua saptamani in sir. Asa ca multe din rosiile ajunse la maturitate s-au spart si s-au scurs pe sol.
M-am suparat atunci, m-am bucurat acum. Foarte multe seminte de rosii stricate de ploi au germinat acum, oferindu-mi rasadurile dupa care tanjeam. Uneori am fost chiar foarte norocos. Am pus laolalta toate plantutele care au rasarit in zona in care anul trecut am avut prunisoarele Roma, vreo 30 de toate. Acum, micile gogonele imi confirma, cu doar doua exceptii, ca am avut dreptate. Mai am un grup bunicel de Buzau 1600 si unul de Para Bulgareasca.
Bloody Butcher
Norocul insa s-a cam oprit aici. Am continuat totusi sa plantez desi in multe cazuri nu voi stii niciodata cu certitudine soiul care este. Mai am cateva banuieli, care sper sa fie confirmate de evolutiile ulterioare.
Cam atat, dar ma bucur ca am reusit sa ‘umplu’ jumatatea de gradina.
Cel mai bine arata Bloody Butcher si Stupice, doua soiuri la care nu cred ca voi renunta vreodata. Ambele sunt pline de rod, cu un plus pentru Bloody Butcher, si ma rasplatesc de vreo 3 saptamani, daca nu mai bine. Astazi am facut niste poze, dar se vede ca am uitat cum e cu interdependenta dinte claritate si lumina solara.
Dar n-au intrat zilele in sac, fac eu altele mai bune.
Maria Amazilitei
Alaturi de ele ma incanta Maria Amazilitei si Paul Robeson cu niste exemplare parguite de peste juma’ de kil. Cu ultimele am obtinut niste poze mizerabile, dar primele par a se vedea catusi de puti. Dar, tot asa, ramane sa fac altele mai bune.
Si ramane sa va mai povestesc si despre alte rosii
Update 16 iulie – Iata ca am reusit niste poze ceva mai bune