Intotdeauna am crezut ca intre varietatile traditionale de rosii si cele hibride exista o linie clara si precisa de demarcatie. Se pare insa, ca lucrurile nu stau chiar asa sau cel putin asa inteleg eu ce-mi mai pica in mana de pe internet.
Din cate reusesc eu sa pricep, hibrizii sunt rezultatul unor polenizari artificiale la care de regula participa doar doua linii, adica soiuri, pe care le putem numi parinti. Proprietarul celor doua linii poate in fiecare an sa repete operatia de polenizare si sa obtina hibridul, din care preleveaza seminte si ni le da noua. Sau, ma rog, celor interesati, pentru ca eu (inca) nu ma prea dau in vant dupa ele. Spun ‘inca’ deoarece am constatat ca celebra zicala ‘never say never’ este valabila cel mai mult pentru politicieni si rosiile din gradina.
Ratiunea pentru care se creaza un hibrid este aceea de a se obtine un soi (o varietate) care sa mosteneasca ceea ce este mai bun in fiecare linie parentala. Sa zicem ca soiul X are un gust excelent, in timp ce soiul Y este foarte productiv. Ratiunea de a crea hibridul XY consta in obtinerea unui nou soi care sa fie deopotriva si gustos si foarte productiv (daca se poate si cat se poate).
Daca cineva are curiozitatea sa insamanteze niste seminte obtinute direct din hibridul XY, va fi dezamagit, pentru ca va obtine un amestec de fructe (adica rosii) dintre care unele vor fi asemenea cu XY, dar majoritatea vor semana fie cu X, fie cu Y, fie vor mosteni cele mai proaste calitati ale celor doi parinti. Stiinta care explica lucrurile astea se numeste Genetica, o stiinta cu care eu nu sunt familiarizat, asa ca cer scuze daca spun lucruri aiurea.
Pe lume insa, sunt si oameni foarte perseverenti care se vor incapatana sa monitorizeze atent intreaga varietate de rosii obtinuta mai sus, si care la finalul ciclului biologic vor selecta doar acele fructe care au caracteristicile hibridului XY. Vor preleva seminte si le vor insamanta in anul urmator. De data aceasta numarul fructelor care vor semana cu XY va fi mult mai mare decat in experienta anterioara. Si tot asa, monitorizare, selectare, prelevare seminte, insamantare in anul urmator, si rezultate mult mai bune de fiecare data. Operatiunile astea, luate ca un tot, fac parte din procesul de ‘stabilizare a hibridului’. Se considera ca dupa 8 ani de monitorizare, selectare, etc … peste 95% din fructele obtinute sunt asemanatoare cu hibridul XY (cel putin asa zice genetica despre care va vorbeam mai inainte).
Acuma vine momentul sa va explic de ce am zis mai sus ca ‘inca’ nu sunt interesat de hibrizi. Pentru ca, odata stabilizat, hibridul inceteaza a mai fi un hibrid propriu-zis, in sensul ca de acum inainte din el, fara ca cineva sa-i controleze (conditioneze) polenizarea, se vor obtine fructe care vor semana cu generatia anterioara. Adica nu va mai fi nevoie sa se polenizeze artificial cele doua linii parentale de la care s-a pornit cu 9-10 ani in urma. Totul se va produce in gradina, iar caracteristicile se vor transfera de la o generatie la alta fara interventia noastra. Prin polenizare naturala, de fapt prin autopolenizare. Adica prin ‘open pollination’ cum zice englezu’. Si ca sa dau, in sfarsit, explicatia despre care vorbeam la inceputul paragrafului, odata stabilizat, soiul hibrid poate fi trecut in categoria soiurilor cu polenizare naturala. Si mai mult decat atat, un gand nastrusnic imi trece acum prin minte si-mi sopteste parsiv ca toate rosiile traditionale au fost odata hibrizi, adica au aparut candva accidental, iar cel care le-a observat s-a nimerit sa fie un perseverent care le-a purtat de grije cativa ani si a obtinut ceva bun. Dupa ce un hibrid stabilizat se cultiva cu entuziasm 30-40-50 de ani, cred ca poate fi incadrat in categoria soiurilor traditionale.
Vedeti? Aidoma unuia care facea proza fara ca sa stie, si noi, iubitorii de rosii traditionale, cu gust ca pe vremea bunicilor, cultivam hibrizi fara sa stim, gratie acelor gradinari perseverenti dintre care multi au ramas anonimi si carora ar trebui sa le fim recunoscatori.
Poate ca nici nu am dreptate in ceea ce am spus si este posibil sa fi insirat aici prostii mai mari decat mine. De aceea, luati totul cu circumspectie si nu priviti postarea aceasta ca o explicatie stiintifica sau ca un argument in favoarea hibrizilor. Mai ales pentru ca in cele de mai sus am luat in consideratie un caz pozitiv. Dar nu sunt rare cazurile in care ratiunea de a crea un hibrid este pur comerciala, adica se doreste o varietate productiva, cu fructe mari, grele si rezistente la transport pe distante lungi. Aici ratiunea meschina care sta la baza hibridului ma fixeaza clar pe o pozitie de respingere. Daca un produs este destinat oamenilor, atunci el trebuie sa fie util si placut la cat mai multi dintre ei si nu numai unui grup restrans de negustori. Din cauza aceasta ‘inca’ mai sunt impotriva hibrizilor. Cum ar zice Creanga, ‘pentru contra’.
Nu e problema ca ar fi niste simpli hibrizi incrucisare intre doua soiuri, pericolul consta in faptul ca multi hibrizi sunt organisme modificate genetic.
“Rosiile obtinute cu ajutorul genei LSL sunt rosii modificate genetic pentru a rezista mai mult timp. Aceste rosii sunt hibrizi modificati genetic.
Amelioratorii, in dorinta lor de a creste productivitatea, au introdus gena LSL ( „long shelf life”), care confera fructului durata mare de pastrare dupa recoltare, dar fructul a capatat o pulpa tare, fibroasa si uneori prezinta cep lemnos in interior. Apoi, din dorinta de a obtine fructe maturate uniform, au inlaturat creatiile care contin gena responsabila cu formarea cloroplastelor, foarte importante pentru fotosinteza si absorbtia zaharului, scazand astfel semnificativ calitatile gustative si nutritionale ale fructului.”
Multumesc pentru comentariu.
Ai atins exact coarda care ma face sa fiu ‘pentru contra’. In masura in care ratiunea de a crea un hibrid este aceea de a obtine un soi ale carui fructe pot fi pastrate timp indelungat dupa recoltare si deasemenea pot suporta transport pe distante lungi, lucrurile capata un aspect meschin, nefiresc, inuman chiar. Adica, interesele negustorilor se pun inaintea intereselor, chiar a sanatatii, consumatorilor. Cu alte cuvinte, cei multi sunt ignorati in favoarea unui grup restrans. Si totusi piata e plina de hibrizi, mai ales in perioada timpurie, iar fructele (rosiile) gem de fertilizatori si alte substante folosite in exces.
valerian / explicatiile date de tine mi-au placut f mult, si nu numai, ele sunt cu multe cunostinte de genetica, as zice intuitiva.
As completa, dand astfel un raspuns si pentru Catalin: si in natura, fara interventia omului la nivel genetic-prin simpla mentinere in gradina a anumitor soiuri, plante-rase la animale, are loc o incrucisare de soiuri adica aparitia de soiuri noi cu un nou genotip. Si ele sunt modificate genetic fata de soiurile pre-exitente, dar la intamplare.
Omul, prin evolutia tehnicii a reusit sa intervina genetic in favoarea lui- productii mari, produse mai bune sau mai frumoase. Unde este gresala? De ce atata aversiune pentru OMG? Directia – prin crearea soiurilor pur comerciale- este gresita!
“Inteligenta (eu as spune – cunoasterea) ii este data omului pentru a se indoi”
As dori sa ma lamuriti si pe mine in legatura cu aceste seminte care se vand in USA si cica se pot pastra si peste 20ani, avind in vedere ca ca in viitor nu o sa mai existe seminte bio, doar modificate genetic
Pentru ca nu vreau sa fiu acuzat de publicitate, am sters linkul din mesajul tau, dar adaug aici ca este vorba despre Survival Seed Bank. Nu stiu prea multe, dar la o parcurgere fugitiva cred ca este vorba de o mica afacere bine gandita. In principiu, semintele de legume se perpetueaza datorita muncii unor companii specializate care produc legume in cantitate mica dar in numar mare de varietati, productie destinata aproape exclusiv recoltarii si comercializarii de seminte. Este evident ca cel care conduce afacerea isi doreste ca aceasta sa fie profitabila, asa ca se va concentra pe acele seminte care aduc profit. Prin urmare va renunta la a cultiva anumite soiuri care nu se cauta si va promova acele seminte care produc, sa zicem, rosii mari si frumoase. Noi ceilalti, de la baza, de la firul ierbii cum zice americanul, suntem interesati in primul rand de rosii sanatoase (bio) si gustoase, chiar daca nu sunt mari (adica atractive, cu aspect comercial). Nu ne intereseaza nici rezistenta la transport, pentru ca le ducem din gradina pana la bucatarie. Dar nu prea ne intereseaza nici sa pastram aceste soiuri. Ce mare lucru o fi sa recoltam niste seminte pe care sa le punem in pamant primavara viitoare. Ce greu o fi sa rugam vecinii sau prietenii sa ne dea cateva seminte din soiurile pe care ei le au in gradina de ani buni? Credeti ca strabunicii nostri faceau rasaduri? As, le semanau direct in pamant. Ce greu o fi sa ne organizam si sa ne adunam o data pe luna ca sa mai discutam, sa mai schimbam intre noi? Cand eram copil, asa faceau crescatorii de porumbei. Daca ei puteau sa faca asta, pe noi ce ne opreste?
Am auzit ca in Praga gradinarii pasionati se intalnesc in fiecare duminica in curtea unei biserici.
Am văzut că aveți o colecție frumoasă de soiuri de roșii și că vă produceți singur semințele. Aș dori să vă întreb dacă ați observat polenizări nedorite între plantele dvs.
Părinții mei au primit la începutul anilor ’90 niște semințe de ardei iute din Republica Moldovenească, de atunci semănăm în fiecare am soiul respectiv. Nu știu cum se numește, este mai iute decît tot ce am gustat de pe piață în România, ardeiul are culoare roșie ciocolatie cu striații transversale numeroase. În anii buni cu plante frumoase, sănătoase și uniforme păstrez semințe pentru viitor, anul acesta am semănat semințe din producția anilor 2009-2010. Periodic apare cîte o tufă (una din 15-20 de fire) care nu se încadrează în caracteristicile soiului și pe care de obicei încerc să o înlătur cît mai repede din grădină, deci în general n-am observat corcirea cu ceilalți ardei din grădină.
Pe de altă parte la soacra mea care pune cîte două fire de roșie la un cuib, roșii din semințe proprii și cumpărate, am observat anul trecut o plantă cu roșii așezate sub formă de ciorchine (ca la cherry) și formă de inima de bou, dimensiunea fiind intermediară, în anul anterior a avut Inimă de bou și cherry.
Doresc să-mi păstrez anul acesta un soi de roșii care mi-a plăcut anul trecut și din care nu mai prea am semințe, de aceea și întrebarea mea.
Forma ceva mai speciala a florilor de rosii face ca polenizarea incrucisata sa apara mai greu. Se spune ca la rosii rata de ‘corcire’ este de sub 2%. Dar nu este exclus sa apara totusi fenomene ca la soacra dvs. (Pentru ca a venit vorba, sper ca ati avut inspiratia sa salvati seminte din acele cherry in forma de inima de bou. Ele mai trebuie semanate si vazut daca mutarea accidentala se mentine.) La ardei, insa, rata de corcire este foarte mare, cel mai repede ‘transferandu-se’ iuteala. Poate ca fiind deja iuiti, nu simtiti mutarile la soiul primit din Moldova
Orice e modificat genetic nu e sanatos. Sunt contra tuturor plantelor modificate genetic de om si prin procese dezvoltate de om. Accept doar provocarea naturala intrucat dezvoltarea este 100% diferita
Una este sa se incruciseze niste plante intre ele, pentru ca mai apoi dupa niste ani plantele sa revina la froma initiala si alta este sa se umble la structura biologica a plantei si sa fie ireversibila, caz aparut numai la implicarea omului in procesul de incrusisare. Omul a inventat boli pentru oameni asa ca rautatea se stopeaza prin a spune STOP CULTURILOR MODIFICATE GENETIC. Daca rosia e rosie atunci sa fie rosie si nu neagra. Nu cumparam negre de la piata.
Referitor la organismele modificate genetic aveti dreptate. Ne dam sau nu ne dam seama, ele sunt o otrava lenta pentru corpul uman. Asta nu insemneaza ca trebuie sa refuzam rosiile negre sau de alte culori. Purple Calabash este o tomata natural purpurie. Si printre tomatillos sunt varietati purpurii si galbene. Variatiile de culoare au fost obtinute, cel mai des prin incrucisari si selectionari indelungate
Valerian, esti constient ca atunci cand spui ca gmo sunt o otrava lenta pentru organism te bazezi doar pe superstitii si fake news? Ca nu exista nici un studiu stiintific serios (adica nu inventat, sau dovedit fals) care sa sustina acest lucru? Treaba cu gmo care ne omoara este din aceeasi categorie cu retelele gsm care ne omoara (desi cu totii avem telefoane), cu cuptorul cu microunde care ne omoara (desi majoritatea oamenilor au si folosesc), cu aparatul de manipulare psihotronica. Este pur si simplu de frica omului de necunoscut, pe care unii o exploateaza pentru a castiga bani.