Am primit acum vreo doua zile un email de peste ocean. Daca ma gandesc la faptul ca Romania este o parte a unui bloc continental numit EurAsia, nu trebuie sa va spun de unde. Fie ca o iei spre est, fie ca o iei spre vest, dupa ce treci oceanul, ajungi tot acolo, adica in Statele Uimite ale Americii.
Nu cunosteam expeditorul, asa ca am deschis mesajul cu prudenta (nu zic maxima, pentru ca asta ar fi insemnat sa-l sterg fara sa-l citesc). Nimic periculos. Eram de fapt la capatul unui lant al slabiciunilor asa cum il descria pe vremuri nenea Iancu. Cineva, adica acest expeditor, avea nevoie de cineva care cunoastea pe cineva in Romania. Si care, in plus, era interesat cumva de gradinarit, in special de rosii. A cautat in stanga si in dreapta, a intrebat, a dat sfoara in tara, si, pana la urma, si-a vazut visul cu ochii: un prieten de-al lui, avea un prieten care stia de mine.
Din cate am inteles eu, tipul este un colectionar de seminte de rosii mai putin cunoscute, adica rare. Dedicat pasiunii sale a aflat despre un soi numit ‘Emmy’ originar din Transilvania. Numele se trage de la al unei doamne care a cultivat soiul respectiv timp de multi ani, si care, de origine germana fiind, a parasit in mare graba Transilvania prin 1945, cand razboiul isi cam decisese invingatorii.
Desi grabita, Doamna Emmy nu a uitat sa ia in bagajele sale si cateva seminte din rosiile dragi. In felul acesta, cel mai simplu si comun cu putinta, semintele au ajuns in Germania. Se mai stie ca prin 1975 Dna Emmy traia in Magdeburg sau in imprejurimi, cultivandu-si cu pasiune rosiile favorite. Ceva mai tarziu, un urmas sau o ruda a doamnei le-a dus in America. Astfel a aflat lumea de aceste tomate si, implicit, cel de la care am primit emailul despre care va povesteam.
Rare fiind, poate ca or fi scumpe sau s-or da cu mare fereala si greutate. Zic asta pentru ca eu credeam ca in Americania totul se stie si se negociaza, asa ca daca ai nevoie de ceva, poti afla cine are acel ceva, il contactezi, negociezi, etc. Poate ca informatia mea era falsa sau s-or fi schimbat lucrurile de cand cu criza asta, asa ca tipul a nimerit la mine.
Daca ar fi sa-mi dau o parere, faptul ca americanul a dat de mine, a fost cel mai usor lucru. Greul abia acum incepe, asa ca, intrebare intrebatoare, a auzit cineva despre aceste rosii, ca eu unul recunosc fara inconjur ca nu. Ca sa fiu sincer pana la capat, ma indoiesc de faptul ca s-ar putea reinnoda istoria aceste plante din 1945 si pana in prezent. Nu cred ca mai stie cineva de Doamna Emmy si rosiile ei. Doar daca doamna ar fi locuit in zona Timisoarei s-ar putea sa existe vreo urma de speranta, pentru ca acolo traditiile gradinarilor sunt destul de vechi si puternice.
Asta este tot cea ce aveam de spus. Daca il puteti ajuta pe americanul meu, scrieti un comentariu si dati-mi de stire. Multumiri anticipate
Pingback: Spitz, a fi sau a nu fi | Rosii din Gradina